Analize, eco , plimbari

Ieri am fost la eco sa vedem ce face samburelul din burtica...e bine, creste, avem 8 sapt si 3 zile....cred ca DPN ar fi cam pe 4 oct 2010 dar probabil voi naste mai devreme...ar fi frumos sa nasc pe 30 sept de ziua lui tati :).
Andreea a facut furori la spital, toata lumea o admira, era ca o gogosica cu o bonetica rosie in cap, acum o laud si eu ca e a mea:D dar e o scumpete.
I-am facut si hemoleucograma acum 2 zile si a iesit fierul sub limita asa ca dr ne-a recomandat sa-i dam supliment de fier Hausman si vitamina C natural, tb sa facem 3 luni tratamentul...asta e, il facem dc trebuie.
Ieri si azi iar am avut probleme cu constipatia...dar azi saracuta cat s-a chinuit sa scoata un dopulet si impingea asa tare ca dupa ce a iesit dopuletul a iesit tot si m-a facut pe bluza numai cu kaki:D, era tare faza, trebuia filmata...eram plina pe bluza, bine ca nu eram cu fata la curisorul ei ca mai am obiceiul asta:D
Am inceput sa-i dam in fiecare zi suc de pere si sper sa ne reglam, am incercat si mandarina dar nu i-a placut, adevarul e ca sunt cam acrisoare...
Cat a fost tati in concediu saptamana asta am iesit in fiecare zi afara si am stat destul de mult mai ales ca s-a mai incalzit vremea...azi a fost mai urat si a plouat.
Tot e maraita ziua, ceva nu-i convine, am pus pe seama burticii, constipatiei....acum ca s-a mai reglat sper sa nu mai planga mititica....oare or fi dintisorii?...nici nu mai stiu....noaptea in continuare se trezeste de vreo 2 ori si se linisteste numai la san...incerc cu tati sa o invatam si pe laptic praf dar nu reusim, nu-i place bibe si pace..
In seara asta a papat destul de mult, i-am pus 2 linguri de cereale si le-a ras si apoi jumatate de banana mica cu branzica de casa si a papat tot, eram asa bucurosi ca papa tot, nu a facut figuri. Sper ca si maine sa pape, o sa-i fac supita dar fara prea multe pasate sa evitam constipatia ca asa mi-e mila de ea cand o vad ca se chinuie...:(.

Primele gangureli adevarate

De 2 zile Andreea scoate sunete si "cuvinte" tare haioase...a inceput cu "va-va", "ba-ba", "da-da" ba chiar si "ta-da" sau "da-ta"(inca nu "ta-ta") :D....ca sa nu zic ca acum vreo 3 zile a spus, mai mult racnit "mma-mma" de ma gandeam dc am auzit intr-adevar bine...dar de atunci nu a mai zis. E timp si pt mama, nu e graba, eu sunt tare fericita pt ficare silaba pe care o scoate din gurita ei dragalasa.
Azi a fost soare afara si am iesit la o plimbare cu tati pt ca e in concediu, asa ma bucur ca e cu noi ca deja mi-era greu cu iesitul singura cu andreea...deja am mai dat jos din hainutele groase, am schimbat caciulita cu una mai subtirica de primavara.Piticot a adormit la un moment dat dupa ce a mai vociferat ea :)
De papat am ramas tot cu fructele de dimineatza, mai nou mar+mango+branzica de casa, tare buna combinatia...insa nu am mai gasit mango asa ca vom continua cu perele care oricum sunt tare bune. Azi ne-am luat si storcator sa facem suculet, dr. neonatolog ne-a spus ca suculetul de fructe ajuta la digestie...sper sa isi revina andreea ca e tare greu cu constipatia asta:(. Azi a fost prima zi cand i-am dat carnita din piept de gainusa:D de tara...insa nu a mancat decat f putin, nu ca ar fi fost rau la gust dar probabil nu ii era suficient de foame, nu-mi dau seama....sper ca maine sa avem mai mult succes.
E atat de dulce cand se enerveaza si parca ne cearta...gesticuleaza si din manute si scoate toate sunetele pe care le poate pronunta....dar tot asa cand e vesela la fel scoate cat mai multe silabe...imi vine sa o pap, e asa dulcica. Deja a crescut...ii tot raman mititele diverse hainute, deja trebuie sa ii mai cumpar hainute de primavara ca avem numai groase de iarna.
Acum doarme, ciudat, a adormit f devreme pe la 19.30...s-a trezit la 21.30 a papat si acum doarme...sper sa aibe o noapte linistita...poate i-a facut bine si aerul de afara si doarme mai bine. Noapte buna pisi mic!:)

Inca o minune...

Am ramas in urma cu postarile...am si motiv :D...avem motiv de bucurie si sper sa fie totul bine pana la sfarsit...in dimineatza zilei de 11 februarie am aflat ca sunt insarcinata!!!.DA, natural de data asta....cine s-ar fi gandit ca la 6 luni de la nastere voi ramane insarcinata natural....noi care am incercat ani de zile tratamente, inseminari si FIV-uri...D-zeu ne-a daruit o minune, inca o minune, a doua noastra minunica.
Dar sa revin si sa detaliez cum s-a intamplat, cum a aflat. Aveam greturi de cateva zile si lipsa poftei de mancare...mergeam des la baie si erau semne evidente ca ceva e in neregula...i-am sugerat lui D. sa-mi ia un test inainte sa ma apuc de analize....si el radea de mine ca dam banii de pomana.Am insistat sa-mi ia si a doua zi dim l-am facut in mare graba pt ca Andreea plangea in pat si ma grabeam sa ajung rpd la ea....dar in drum spre dormitor vad 2 liniute...incredibil...n-am mai ajuns la andreea, am aprins lumina si l-am trezit pe sot sa se uite si el la test...am crezut ca eu nu vad bine desi acele 2 liniute erau asa de evidente, nu mai era nici o indoiala....Am inceput sa tremur si parca Andreea presimtea ca mami e agitata si a inceput sa planga si ea si sa se foiasca; am luat-o in brate si tremuram in continuare, ma uitam la test si nu credeam ca e adevarat...abia asteptam sa se faca mai rpd ora 9 sa pot sa sun prietena mea care e medic ginecolog sa ajung mai rpd la eco. Si culmea, chiar in acea zi era si de garda, urma ca seara sa mergem la eco.Toata ziua am avut emotii, ma rugam sa fie bun testul si sa il vedem pe bebe in burtica...nu am fost buna de nimic toata ziua, ma uitam numai la test si ma bucuram enorm...andreea a fost tare agitata in acea zi....cred ca ii transmiteam starea mea si ei.
A venit si seara, am plecat toti 3 la spital si....intr-adevar era samburelul in burtica si i-am vazut si inimioara cum batea.Sincer nici nu stiam cum sa reactionez, eram muta de uimire, imi venea sa rad, sa plang...aveam o multime de stari.
Abia astept sa ajung saptamana viitoare iar la eco sa vedem dc samburelul e bine si sa ma apuc de analize ..iar..:D. Doamne Ajuta sa fie sarcina bine pana la capat si sa nasc un bebe sanatos, sa aibe Andreea o surioara sau un fratior, cine stie, nu asta e important ci sanatos sa fie!

Noutati de azi

Astazi a fost cumintica Andreea, a stat si singurica de multe ori pana i-am facut supica sau am strans prin casa...se juca in fundulet cu jucariile.A papat de dimineatza mar cu para si la sfarsit si-a bagat si ea manutele in bol, era toata morfolita...am fost la baie sa o spal si apoi am schimbat-o. Dupa amiaza tot nu a papat piureul..a gustat doar cateva lingurite si nu a mai vrut, cred ca era si putin gretos ca am pus cam mult lapte formula, am crezut ca-l fac mai gustos..si parca era si un pic amarui de la ardei...nici mie nu-mi placea cum a iesit.Maine incerc altfel, poate gasim combinatia care ii place :). Cereale nu am mai apucat sa-i dau in seara asta, era f obosita si am lungit-o asa pana la baita de la ora 9.
Avem si noutati pe ziua de azi...am pus-o in patut si s-a tot sucit pana s-a intors si incerca sa se ridice din patut tinandu-se de bare...cred ca in curand va trebui sa lasam patutul mai jos cu o treapta. Am pus-o la un moment dat in pat si i-am facut loc mai mult sa se joace...s-a intors de pe burta pe spate de vreo 3 ori si s-a tarat pana la mine care stateam intr-o margine si a inceput sa se agate de mine sa se ridice...imi venea sa o mananc draga de ea, dar am lasat-o sa vad pana unde ajunge..incepuse sa oboseasca si am luat-o in brate. E atat de scumpa...
Are preferinte si la anumite reclame la tv...deja cand vede reclama preferata lasa totul si se uita cu mare atentie
Deja avem fetita mare...incepe sa cunoasca multe lucruri...pe zi ce trece evolueaza.

Bebe Andreea Teodora-retrospectiva

Datoritafaptului ca am creat blogul abia acum cand minunica mea a implinit 7 luni, m-am gandit sa sintetizez cam ce s-a intamplat in primele 7 lunite impreuna :)
In prima luna a mai fost mama la mine si m-a ajutat, a contat enorm pentru ce eram tare "speriata", mi-era si teama sa-i fac baita, mi se parea atat de fragila desi s-a nascut grasunica, la 3.6 kg si 52 cm. Apoi am ramas singurica o saptamana si in saptamana a patra am plecat la tara pentru o saptamana doar dar am ramas 3 saptamani :D, pana la botez.
Botezul a fost ok, avand in vedere ca l-am facut la tara....as fi vrut eu sa fie mai intim dar a fost pana la urma binisor....oricum eu eram tare stresata, obosita si nu am simtit deloc bucuria aceea specifica botezului...am fost tare crispata, vroiam sa-i fie bine bebelusei mele si atat, ma gandeam doar sa nu pateasca ceva....acum cand ma gandesc cum eram imi vine sa rad...dar cred ca fiecare mamica trece prin starile astea mai ales ca botezul a fost la 6 saptamani, era asa mititica....eu inca nu-mi revenisem foarte bine dupa nastere, eram tare obosita....dar a trecut totul cu bine.

Urmatoarele saptamani au fost frumoase, exceptand serile, zilele cand avea colici si plangea mititica de nu stiam cum sa o potolesc...noroc ca au durat colicii de la 3 saptamani pana la 3 luni si in general se manifestau seara.
Mandra mea are obiceiul de cand era mititica sa pape si noaptea, obicei care si l-a pastrat si acum....tot aud sfaturi ca tb sa ii scot mesele de noapte, cica sa o pacalesc cu ceai o perioada...dar dc ea nu accepta bibe? Ea nu stie decat san...pt ea bibe e ca o jucarie...si e tarziu acum sa o invat sa bea din bibe si nici nu e indicat...as prefera sa o invat sa bea din canuta.

Mi-ar fi placut mult sa ies cu ea in fiecare zi afara dar aici e cam greu...greu cu caruciorul de coborat, greu si afara...mai e si vremea urata uneori de nu-mi vine mie sa ies dar sa mai car si copilul dupa mine...cand e tare frig sau urat afara iesim pe balcon, deschidem larg geamul si ne uitam pe afara :). Cat a fost cald a fost bine, ieseam mai mereu....insa cu iarna asta plina de zapada e mai greu, cel putin caruciorul e greu de urnit pe zapada. Mai ies cu ea in brate si e grea acum...stam putin ca imi rupe mainile grasunica mea :)

Craciunul l-am facut la tara la ai mei, a fost frumos, noi in fiecare an il facem la tara, e mai frumos, aici am fi singuri si nu-mi place deloc sa nu avem pe nimeni in preajma...asa la tara am familia, nasii, rude, etc
Revelionul acasa cu prietenii nostri, a fost tare frumos...sarbatorile acestea au fost cele mai frumoase pentru ca le-am petrecut cu Andreea si cu siguranta vor urma si altele mult mai frumoase.

Pana acum inca nu sta f mult timp singura in fundulet...sta ce sta si se intinde dupa vreo jucarie si cade...eu o pun in fundulet inconjurata de perna de alaptat, macar sa fie o piedica sa nu cada prea tare pe spate sau intr-o parte...imi faceam griji ca nu sta singura in fundulet ca alti copii dar am citit ca fiecare copil are ritmul lui, unii de la 5 luni, altii la 7..incet incet ii prindem si noi din urma pe cei mai precoce:) . Incearca sa se ridice in 4 labute, sta si oboseste, lasa capul in jos de parca ar face matanii...e asa haioasa:)...oboseste si se lasa inapoi pe burtica. Cuvinte inca nu rupe..a zis de vreo doua ori "DAA"si era si ea tare uimita de suntele pe care le scoate....eu ii repet ma-ma, ta-ta, pa-pa...dar nimic...inca...de vreo saptamana sau chiar doua da din gurita de parca ar mesteca ceva sau ar vorbi...e asa haioasa, ai impresia ca te imita cand vorbesti cu ea...sau poate asa o fi?:D

Cu mancarica...nu stam asa bine...am inceput cu sucul de mar de la 6 luni dar nu i-a placut asa ca dupa o saptamana am inceput cu supita de legume care i-a placut tare mult...dar dupa inca o sapt de supa a zis pas...nu a mai vrut si pace...am inceput iar cu mar-piure..si culmea i-a placut de data asta...asa ca dimineatza papa mar cu para sau piersica si ii place, supa am mai lasat-o, incepem iar de azi, sper sa pape.

Inca nu ne-au dat dintisorii desi baleste la greu...dar e timp si pt ei...
De racit nu a racit si nici nu-mi doresc...ma gandesc cu groaza numai la febra...e greu pt un om mare dar pt ea mititica...ma bucur ca a fost bine pana acum, probabil a ajutat-o mult si laptele de la mami....cu siguranta.

In concluzie, suntem o fetita cumintica numai cand vrea ea, foarte atasata de mami(asa sunt mai toti copii la varsta asta) si cam rasfatel...doar o fetita au mami si tati :)

Avem 7 lunite!!!

Azi am implinit 7 lunite!! Suntem fetita mare, nu mai suntem bebe asa mic....uneori mi-e dor de clipele cand era asa mititica si statea cumintica in brate...dar timpul trece si creste, trebuie sa profit de fiecare clipa cu ea :)
Azi a fost vesela de dimineatza, a papat cu placere cerealele de orez/porumb/tapioca cu lapte praf(e prima oara cand incercam laptele praf)...simplu nu a vrut sa-l pape, cred ca nici nu e obisnuita cu biberonul...dar cu cereale i-a placut si a papat cu lingurita...am gustat si eu si intr-adevar erau bune. In schimb dupa amiaza piureul de legume nu a vrut sa-l pape, a luat doar cateva lingurite si s-a strambat...am trecut la mar cu piersicuta dar mi-am dat seama ca ii era tare somn si nu avea nici un chef de fructele mele...ea vroia sa fie langa mami la san si sa adoarma. Asa ca m-am conformat si acum face nani. Azi a avut cateva momente cand nu ma lasa sa plec deloc de langa ea, plangea cu lacrimi de crocodil...vroia sa ma simta aproape, sa o tin in brate si sa o pupacesc. O iubesc tare mult si i-am indeplinit si aceasta dorinta :)

Povestea nasterii

Mi-am cunoscut sotul acum aproape 9 ani….dupa 2 ani am si facut nunta si ne faceam planuri cand e mai bine sa apara bebele….eu o tineam sus si tare ca vreau la 2 ani de la nunta…el dupa 3 ani….si am ajuns la un compromis…2 ani si jumatate. Au trecut anii…ne apucam serios de treaba…prima luna nimc, a doua la fel…si tot asa trec 6 luni si nimic….incep sa ma ingrijorez, eu avand analizele la zi…era totul in regula…dar de ce nu apare bebe?...Am decis impreuna cu medicul ca ar fi bine sa-si faca si sotul cateva analize…mai précis spermograma…si stupoare….a iesit f prost…de aici si incercarile nereusite …

De atunci am alergat pe la doctori….timp de 3 ani…analize, tratamente,inseminari si FIV-uri, FIV-ul fiind ultima solutie. Am facut 5 inseminari si 2 FIV-uri nereusite….aveam momente cand nu credeam ca vom reusi vreodata sa avem propriul copil…deja ma gandeam serios la adoptie…dar am zis sa mai incercam inca o data un FIV-ulet….si spre marea noastra bucurie, fericire…am REUSIT! Se intampla in octombrie 2008 si in noiembrie, mai exact pe 6 am primit telefon de la clinica cu raspunsul pe care-l asteptam de atatia ani…rezultat POZITIV. Am zis ca ma calmez acum cu stres si doctori, gata am ramas graviduta…dar abia acum incep framantarile…oare bebe e bine, oare ii mai bate inimioara, etc….si uite asa a trecut primul trimestru de sarcina, dintr-o ecografie in alta sa-mi vad puiul dc e bine, dc e la locul lui..cand au inceput miscarile bebelusei mele m-am mai potolit…stiam ca e in regula ca o simt….asteptam momentele acestea de-o viata…eram atat de mandra de burtica mea pe care mi-o doream atat, la care am visat ani de zile….si lunile au trecut. A trebuit sa stau acasa din luna a 5-a….placenta f joasa si nu tb sa fac efort…dar nu m-am speriat…sarcina a decurs bine, eu care ma temeam sa nu nasc prtematur si bebelusa mea nu mai vroia sa iasa…intrasem in sapt 40 si déjà ma gandeam de ce nu iese…ca fetele sunt mai grabite…asteptam sa ma sune dr pt cezariana…ca eu l-am sunat de cateva ori, il exasperasem:D…ma gandeam sa nu ma apuce contractile noaptea sau in week-end si poate nu ajunge la timp pt nastere….

Dar pe 9 iulie 2009 primesc telefon de la medic sa ma prezint la spital sa ma vada si a doua zi facem cezariana…mi-am sunat sotul…am plecat intr-un suflet la spital…inca nu realizam ca mai am atat de putin si nasc…eu eram f calma….am facut internarea, m-a consultat medicul( am avut parte de un medic de nota 10!!-dr Rotaru, Elias) ; ma anunta dr ca avem aprobarea pt cezariana…in curand vom intra in sala de nasteri….deja simteam ca parca e prea repede…ca as mai sta…ma gandeam ce e cu graba asta….era in jur de ora 12….nu anuntasem pe nimeni ca urmeaza sa nasc…de fapt nici nu am avut timp…de dimineatza, ca si in celelalte dimineti toata lumea ma suna sa vada dc suntem bine,dc am nascut sau nu, dc am vreo veste….si ii linistisem in dimineatza aceea pe toti ca nu e nici un semn de nastere nici de la bebe nici de la dr vreun semn…Buuun, dr imi recomanda sa facem si clisma…oribil, nu facusem niciodata si nici nu-mi doream asa ceva, mi-a fost mai frica de clisma decat de cezariana….am facut-o si pe asta….doctorii ma asteptau in sala de nasteri si eu eram ocupata cu toaleta…simteam ca nu mai termin desi nu mancasem cu o zi inainte mai nimic…de emotii ca se apropie momentul mult asteptat…

Am ajuns si in sala de nasteri…m-au pregatit de operatie…nu mai simteam acele care mi le bagau in coloana pentru anestezie, eram asa cuminte ca un mileusel, ghemuita pe masa de operatii, asteptam cel mai important moment din viata mea-nasterea fetitei mele.…nu realizam ca sunt eu si ca in cateva minute imi voi vedea fetita mult dorita…operatia a decurs bine, am auzit-o cand au scos-o ca plangea si am inceput si eu sa plang….mi-au aratata-o, am pupat-o pe obrajorii ei rozalii….a fost cel mai frumos moment din viata mea….priveam cel mai frumos chip de bebelus, bebelusul meu!S-a nascut la ora 13.17 intr-o joi .Au plecat cu ea spre neonatologie, mi-au spus ca are 3600 grame si 52 cm….o grasunica. Eu tot nu ma opream din plans….si la terapie intensiva cand am ajuns, eu tot plangeam de fericire si parca tot nu credeam ca e fetita mea.

Orele treceau si-mi doream atat de mult sa ajung la ea, stiam ca abia dimineatza dupa ce ma transferau in salon ma puteam duce la ea….nu am putut sa dorm deloc in acea noapte, nici dureri nu mai simteam, nimic, ma gandeam numai la ea, oare ce face…noroc ca mi-au adus-o pt cateva minute in acea seara, la cateva ore dupa nastere….cand am revazut-o nu-mi venea sac red ca este fetita mea, era asa rozalie in obrajori si grasunica si ma privea cu niste ochi mari ..…a doua zi am coborat singura din pat si am inceput sa merg, dornica sa-mi vad fetita. In spital aveam voie sa mergem la bebei doar cand erau orele de alaptare, din 3 in 3 ore.Am suferit o mica depresie in spital pt ca nu reuseam sa o alaptez…ea mititica, eu nepriceputa…dar acasa ne-am acomodat foarte bine…o perioada am apelat la pompa de muls pt ca imi doream foarte tare sa alaptez, nu vroiam sa ma gandesc ca nu-mi voi putea alapta fetita….si a durat cam 2 saptamani pana a reusit sa devina alaptatul o placere….la inceput a fost tare dureros dar am trecut peste toate cu bine.

Suntem doi parinti tare fericiti ca in ziua de 9 iulie 2009 ne-am vazut visul implinit dupa atatia ani, dorinta noastra cea mai mare, s-a nascut printesa noastra Andreea Teodora, lumina ochilor nostril!